Nelămuriri privind eventuala neconstituționalitate a radierii partidelor

Campania Politică fără Bariere a primit un al doilea răspuns întârziat la solicitarea din 11 mai, prin care invitam Administrația Prezidențială și Avocatul Poporului să cumpănească dacă nu cumva Legea partidelor politice cuprindea noi prevederi neconstituționale, după ce fusese modificată în Parlament. Primul răspuns a venit din partea Președintelui, chiar în ziua în care a promulgat Legea 114/2015; instituțional, însă, legea era deja promulgată, deși solicitarea noastră fusese depusă la Administrația Prezidențială cu 5 zile mai devreme. Noi am considerat că promulgarea pe repede înainte nu a fost un lucru prea bine făcut. Similar, considerăm că răspunsul venit din partea Avocatului Poporului nu ne dă motive să ne mândrim cu instituția care ar trebui să ne apere drepturile și libertățile constituționale:

avp00 avp01

Desigur, este profund deplasată „constatarea” Avocatului Poporului, care ne spune că legea a fost deja promulgată, pentru că ne răspunde după 50 de zile calendaristice față de momentul solicitării. Noi tocmai de-aceea făcuserăm solicitarea, imediat după scurgerea termenului legal de 5 zile de la adoptarea legii în Parlament, pentru a ne asigura că nu se ajunge în situația de a fi promulgată o lege cu eventuale prevederi neconstituționale! Astfel, suntem nevoiți să constatăm și noi că instituția Avocatul Poporului invocă propria neglijență pentru a-și scuza, în primul rând, lipsa de considerație față de dreptul constituțional de petiționare. Un refuz tăcut ar fi fost mai „elegant,” pentru că nu ar fi desconsiderat și demnitatea oamenilor asociați în organizațiile membre ale Campaniei noastre.

Cel mai neplăcut argument prezentat de Avocatul Poporului, însă, arată incapacitatea instituției de a se racorda la noile interpretări politico-juridice ale momentului. Libertatea de asociere este un drept substanțial, a cărui recunoaștere sau protecție nu necesită ca acesta să fie și exercitat. Dacă Adunarea Constituantă ar fi dorit acest lucru, ar fi reglementat explicit o limitare a dreptului de asociere în partide politice, condiționându-i exercitarea prin înscrierea de candidaturi în alegeri. Însă exercitarea dreptului de a fi ales nu se poate constitui și nu poate fi interpretată ca o limitare a altui drept, pentru că toate drepturile și libertățile din Titlul II, Capitolul II al Constituției României sunt egale între ele, iar exercițiul lor nu poate fi restrâns (nici măcar) printr-o interpretare dată de Avocatul Poporului.

În pofida interpretărilor oferite de Avocatul Poporului, e destul de rezonabil să ne imaginăm un partid politic care ar putea promova o concepție alternativă asupra guvernării (fie la nivel local, fie la nivel național), în care deciziile să fie luate în mod direct de cetățeni, iar nu indirect, prin reprezentanți aleși. O astfel de concepție ar rămâne perfect compatibilă cu regimul constituțional, pluralismul politic, principiile democrației, supremația legii, ordinea publică, suveranitatea, integritatea și independența României, dar ar diminua importanța dreptului de a fi ales ori a obiectivului prezumat, de a „accede la putere,” din moment ce „puterea” ar fi exercitată direct de cetățeni. Desigur, unui astfel de partid nu i s-ar putea cere să-și încalce principiile, prin înscrierea unor candidaturi în alegeri, iar această obligație, introdusă prin art. 47 din Legea partidelor politice este suspectă de neconstituționalitate.

Nu în ultimul rând, Avocatul Poporului pare să fie adeptul concepției care privește „vocația guvernării” exclusiv din perspectiva „accederii la putere” la nivel național. Și mai mult, o copiază fără a respecta normele citării (pct. 16 din Decizia CCR 765/2014). Această interpretare a fost (totuși) revizuită prin Decizia CCR 75/2015, în care se acceptă că vocația guvernării se poate manifesta și la nivelul puterii politice locale, recunoscută constituțional. Tocmai din această perspectivă suntem de părere că „pragul” instituit de art. 47 din Legea partidelor politice (candidaturi multiple, în minimum 75 de localități, respectiv 1-3 județe) poate avea ca efect suprimarea de facto a exercitării dreptului de asociere, ceea ce ar fi neconstituțional de jure. Mai mult, așa cum am arătat mai sus, ni se pare neconstituțională însăși condiționarea dreptului de asociere într-un partid politic, sub sancțiunea radierii din Registrul Partidelor Politice, dacă membrii acelui partid nu candidează în alegeri.

E foarte adevărat, în timp ce radierea va rămâne în sarcina unui funcționar public de la Autoritatea Electorală Permanentă, dizolvarea unui partid politic se va putea face doar de către judecător, așa cum arăta și Președintele României: „Eronat s-a înţeles că, dacă este îndeplinită una din aceste condiţii, partidul este automat desfiinţat sau radiat, ceea ce nu este adevărat, condiţiile sunt condiţii care pot fi găsite bune, iar un partid nu poate fi radiat administrativ, nici în această lege nu se prevede aşa ceva, ci numai prin hotărâre judecătorească.” Numai că judecătorul va fi obligat să aplice textul legii, iar controlul anterior de constituționalitate i-ar fi ușurat munca judecătorului, care ar fi urmat să lucreze cu prevederi mai exacte. În condițiile inacțiunilor de acum ale Administrației Prezidențiale și Avocatului Poporului, preconizăm că o excepție de neconstituționalitate va fi transmisă Curții Constituționale în 2017, când Tribunalul Municipiului București va fi sesizat pentru eventuala radiere a primului partid care nu îndeplinește integral condițiile din art. 47. Lămuritor, nu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s